L-am supărat rău pe Radu Oltean cu recenzia la primul volum al albumului fotografic ”Cetăți, castele și alte fortificații din România”. Atât de rău încât mi-a lipit eticheta de ”național-ceaușist” sau ceva de genul.
Adevărul este că am făcut o bubă: am scris că cetatea lui Vlad Țepeș de la București ar fi avut latura de 100 m și turnuri de apărare la colțuri. Mea culpa. M-a luat avântul când am citit la Radu Oltean că Vlad Țepeș a făcut o casă la București, iar nu o cetate. Am scris recenzia la o cafea, după ce îi citisem fotoexplicațiile din albumul fotografic și când am ajuns acasă n-am mai stat să răscolesc prin bibliotecă să verific, am programat postarea pentru publicare și gata. Am avut un gând să verific dimensiunile, dar m-am bazat pe memorie, iar păcatele lenii și trufiei m-au biruit. Recunosc: construcția ridicată de Vlad Țepeș nu avea latura de 100 m și nici fortificații la colțuri. Ca un adevărat ultra-naționalist și ortodoxist îmi dau canon – săptămâna viitoare citesc doar Boia și Djuvara.
Dacă îmi poate fi scuzată greșeala, pun aici imaginea care mi-a apărut încețoșată în minte atunci când am scris ce am scris despre cetatea Bucureștilor construită de Vlad Țepeș.
De acord cu Radu Oltean: construcția de pe malul Dâmboviței avea latura de 100 m, ci de 22x30m. Cam aceleași dimensiuni cu cetatea de la Poienari (15×60 m), cetatea Oratia (20×15 m), cetatea Bran în forma de secol XV (cca 15x30m), cetatea Turnu (20 m diametru). Cam acestea erau dimensiunile cetăților de pe la noi, atâta puteau oamenii de pe aici. Alții mai bogați făceau mai mari.
M-am gândit să iau la mână documentele voievozilor din secolul al XV-lea, care toți se referă constant la ”cetatea București”, prin comparație, când vine vorba de Târgoviște ba zic ”cetate”, ba nu zic; dar când documentul este emis la Gherghița niciodată nu zic cetate. Grad, castrum, cetate. Dar poate că voievozii nu știau că stau într-o casă la București – ori știau dar, precum dacii străvechi, doar vroiau să se dea mari. Poate nici Ștefan cel Mare nu știa că pe malul Dâmboviței Radu cel Frumos se ascundea într-o casă, dacă ar fi știut poate că nu o mai asedia ca pe o cetate. În sfârșit, cine se pricepe poate să se uite prin colecțiile de documente și cronici să se lămurească dacă Vlad Țepeș zicea că și-a făcut o casă sau o cetate la București.
Dar admit că aș putea fi ”național-ceaușist”. Să ne uităm la ceva bibliografie recentă, să vedem ce spune despre Vlad Țepeș și cetatea București un autor contemporan:
Motive strategice, dar şi dezvoltarea noilor oraşe de la nord de regiunea Ilfovului (Târgşor, Gherghiţa), ce era traversată de drumul care lega Târgovişte de portul Giurgiu, au atras atenţia domniei. Vlad Ţepeş a decis în 1458 să construiască la Bucureşti o cetate mai mare. Un an mai târziu, noua cetate era aproape gata, numele său figurând pentru prima dată într-un document intern. De aşezarea din apropiere, cetatea era despărţită printr-un şanţ de apărare şi de pârâul Bucureştioara. Prin ridicarea noii construcţii, Vlad Ţepeş nu a intenţionat stabilirea aici a principalei reşedinţe domneşti, cum cred unii autori. Fortificaţia făcea parte din planul de luptă împotriva otomanilor, pus în aplicare de Vlad în anii 1461-1462. Din acest loc şi de la ctitoriile domneşti de la Comana şi Snagov se putea supraveghea mai uşor drumul care venea de la Giurgiul ocupat de turci. Mare parte din domnie, Vlad a stat la Târgovişte; în 1462, trupele otomane venite pentru a-l înlătura, nu l-au găsit la Bucureşti, ci la Târgovişte. Primul domn care a rezidat la Bucureşti a fost fratele şi urmaşul său la tron, Radu cel Frumos, apropiat turcilor, care, a căutat să facă din cetatea de aici o reşedinţă mai confortabilă. Cetatea este refăcută şi extinsă după distrugerea din 1473, datorată unui atac al lui Ştefan cel Mare.
(Laurențiu Rădvan, Orașele din țările române în evul mediu. Sfârșitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011, p. 258; cartea asta ”național-ceaușistă” a fost tradusă în engleză la editura Brill)
Deci ”casă domnească”.
Apoi m-am gândit să fac un rezumat al unei bibliografii național-ceaușiste care insistă că Vlad Țepeș a construit o cetate la București, îl rugam pe amicul Zotero și îmi genera o listă de 20-25 de titluri de articole și cărți. Dar ce folos? Dacă Radu Oltean știe că nu a existat o cetate la București, ci o casă – cine sunt toți arheologii și istoricii aceștia să-i credem?!?
Și nu-mi iese din minte afirmația lui Radu Oltean despre fortificațiile dacilor, lăsată fără explicație: ”Toate aceste cetățui, ridicate mai curând spre a impresiona, n-au fost construite spre a rezista vreunui asediu puternic, ci spre a inspira putere și autoritate” (albumul fotografic ”Cetăți și castele…”, ART HISTORIA, București, 2018, p. 11). Păcat că romanii nu știau chestia asta, că cetățile dacice nu au fost construite ca să reziste vreunui asediu și uite ce au pățit bieții romani, se înghesuiau ca beleuzii sub zidurile unor cetăți care nici nu erau cetăți și încasau bolovani și săgeți …
În sfârșit, îi rămân dator lui Radu Oltean cu o replică pe discuția migratori vs români.
Lasă un răspuns