Știința și progresul nu au nici o putere în fața noului virus. În esență, societatea post-modernă, super-tehnologizată, societatea computerelor și roboților a fost îngenuncheată de un virus. Toate măsurile luate până acum sunt în esență medievale – ceea ce este ușor ironic, să-i vezi pe progresiști susținând din tot sufletul, cu fervoare de zeloți, un set de măsuri medievale care nu au nimic de-a face cu știința și progresul. Până la urmă și progresiștii sunt un fel de medievali.

Am re-citit zilele astea cronicile și jurnalele brașovene din vremea ultimelor două episoade masive de ciumă, din 1718 și 1737. Ca și în ziua de azi, brașovenii de atunci s-au confruntat cu o boleșniță împotriva căreia nu exista nici un tratament. Rezolvarea a fost următoarea: orașul a fost înconjurat cu trupe, nimeni nu intră, nimeni nu iese; în oraș s-au instituit restricții de circulație și au așteptat ca molima să-și urmeze cursul. Casa în care apărea un bolnav era însemnată și lumea aștepta să vadă cine mai iese viu de-acolo.
În esență asta se întâmplă și în ziua de azi: poliția, jandarmii și armata scoase pe stradă, carantină, izolare socială, limitarea deplasărilor și contactelor între oameni. Nici o diferență între 1718 și 2020. Epidemia de ciumă tratată medieval își urma propriul curs cam vreme de un an. Faptul că un vaccin va apărea peste un an nu face nici un fel de diferență, molima actuală își va urma cursul precum orice molimă medievală. Vaccinul va anula viitoarele reizbucniri, dar pentru situația de față suntem blocați într-o logică medievală.
Și nu constat nici un fel de evoluție la nivelul oamenilor față de brașovenii de acum 300 de ani. Aceeași frică de moarte, aceeași panică de masă, aceeași zvonistică făurită pe un set de arhetipuri, aceleași impulsuri discriminatorii, aceeași dorință a unei autorități cu puteri discreționare care să rezolve criza. Nimic nou, zici că nu a existat iluminismul și educația de masă. Calculatoarele și rețelele nu sunt altceva decât relee de amplificare a spaimelor ancestrale scoase la lumină de perspectiva morții.
Și încă nouă ne este bine. Există electricitate, există apă curentă, există hrană, încă funcționează infrastructura post-modernă. Dacă în condițiile menținerii bunăstării oamenii zbiară că să iasă armata în stradă și să se înăsprească pedepsele, cum vor arăta lucrurile dacă dispare electricitatea? Cred că în momentul respectiv evul mediu va fi o adevărată epocă de aur a libertăților civile.
Ideea este că încă o dată mi se confirmă faptul că progresul nu există, este doar o spoială, un strat extrem de subțire. Evul mediu nu ne-a părăsit și nici nu o va face prea curând, toate reflexele de supraviețuire sunt la locul lor. Toți indignații zbiară de frică, turnătoria a devenit virtute și spaima ne domină pe toți. În fața fricii de moarte următorul pas este religiozitatea, misticismul. Ar fi ironic să-i vedem dând târcoale bisericilor pe cei care au strigat din rărunchi să se închidă bisericile. (Altă măsură medievală, în Brașov la 1700 se închideau bisericile când dădea ciuma). Nu închiderea bisericilor și suspendarea serviciului religios din ziua de azi reprezintă o problemă, ci devoalarea urii față de creștini, dar asta e altă discuție.
Rămânem niște medievali, trebuie doar să ne bage cineva frica în piele. De fapt altceva voiam să vă zic: zilele astea, încet-încet, o să încep să traduc niște jurnale de ciumă de la Brașov, să vedem cum se descurcau strămoșii cu boleșnițele.

Lasă un răspuns