Pe 21 mai 1991 profesorul Ioan Petru Culianu era împușcat în ceafă în toaleta Universității din Chicago. Nici până azi nu se știe cine a apăsat trăgaciul și cine a comandat crima, iar dosarul FBI publicat recent nu aduce nimic nou.
Mai multe detalii am găsit în cartea lui Ted Anton ”Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu” (Nemira, 1997) sau în cărțile lui Dan Petrescu (”În răspăr”, Nemira, 2000; ”Deconstrucții populare”, Polirom, 2002) decât în rezumatul dosarului FBI asupra cazului publicat aici. Cartea lui Ted Anton conține toate detaliile din dosarul FBI – și niște chestii în plus.
Ioan Petru Culianu era moștenitorul lui Mircea Eliade în lumea academică americană și la momentul asasinării se găsea pe o pantă ascendentă. Înțelesese în anii 80 că urma un șoc la scară globală și era extrem de preocupat de influența computerelor asupra societății. Nu a apucat să modifice paradigma cercetării în istoria religiilor așa cum promitea.
A fost împușcat în ceafă cu o armă de calibrul .25 ACP. Pistoalele care folosesc această muniție sunt extrem de mici, practic le poți ascunde în palma unui bărbat adult – arme de asasini. Cel care a tras știa exact ce face, era într-adevăr un asasin profesionist: a așteptat ca ținta să intre în cabina toaletei, a intrat în cabina din stânga, s-a suit pe vasul WC-ului și l-a împușcat în ceafă. Culianu a murit pe loc.
În martie 1989 Culianu a publicat la o editură obscură (Jaca Book) nuvela ”Invazia zorabilor în Jormania” în care descrie cu o precizie fantastică lovitura de stat din România din 1989. Nuvela a fost republicată în 1994 în volumul ”Pergamentul diafan” apărut la Nemira în 1994 – alături de o continuare care descrie cu aceeași precizie fantastică regimul instaurat la București de eșalonul al doilea al nomenclaturii comuniste.
Lasă un răspuns