Platforma de propagandă a Moscovei, Sputnik, a demarat o operațiune de refacere a ”legăturilor frățești între poporul rus și cel moldovenesc”. Fiecare material ar merita un comentariu, deocamdată să-l vedem pe cel care îl ridică în slăvi pe țarul roșu Leonid Brejnev.
Conform Sputnik, pe vremea lui Brejnev în Republica Moldova curgea lapte și miere, se ridicau construcții impresionante, știți și voi cât de bine era pe vremea comunismului.
Mi-a atras atenția un fragment de citat din memoriile lui Brejnev, care își amintește că în 1974 ”s-a început eliberarea de pașapoarte care au mărit libertatea de circulație, până atunci țăranii avea doar carnet de membru de kolhoz”. Chestia merită o explicație: nu era vorba de pașapoarte pentru călătorii în străinătate, nici pe departe, era vorba de pașapoarte pentru călătorii în interiorul Uniunii Sovietice. Cu carnetul de kolhoz, țăranii basarabeni nu puteau călători decât până la centrul raional, cel mult până la Chișinău – și în orice moment puteau fi întrebați ce caută pe-acolo.
Pe românește spus: între 1944-1974 românii din Basarabia au fost legați de glie într-un sistem de iobăgie care a durat 30 de ani, o generație întreagă. Un sistem cvasi-medieval, dacă vă mai amintiți definiția țăranului iobag, proprietar pe casă și pe lotul de pământ din jurul acesteia, obligat să muncească pe moșia feudalului în schimbul unei cantități de produse stabilite arbitrar de stăpânul pământului, lipsit de libertatea de mișcare, nu se putea muta dintr-un sat în altul fără acordul stăpânului.
Pe undeva există o mare ironie în faptul că țarul Brejnev se laudă în memoriile sale cu eliberarea din iobăgie a țăranilor basarabeni. Fenomenul ar merita o cercetare mai aprofundată, inclusiv la nivelul transformărilor psiho-sociale provocate de acești 30 de ani de iobăgie forțată. În imaginea de mai jos îl puteți vedea pe Leonid Brejnev (stânga) alături de șeful comunist de la Chișinău, Ivan Bodiul.
Lasă un răspuns