Dau sâmbătă dimineaţă peste o dezbatere de istorici la TVR Info. Tineri istoricii: o dr., un dr. şi un drd. Discuţia era uşor dezlânată: Ceauşescu, 1968, Revoluţia din 1989, mitul conducătorului, unitatea poporului din jurul Partidului – nu prea înţelegeam. Încet-încet, pâcla se limpezeşte: domnul dr. spune că nu există nici un document care să ateste faptul că sovieticii intenţionau să invadeze România în 1968, după ce tocmai invadaseră Cehoslovacia. Că există un mit al acestei invazii probabile în istoriografia română. Că pe baza aceluiaşi mit şi-a creat şi Nicolae Ceauşescu imaginea de oponent anti-sovietic şi că aşa şi-a ridicat soclul pentru cultul personalităţii. Drd. nu se lasă şi trage şi el: că acest mit coincide cu mitul implicării sovietice în Revoluţia de la 1989, cu teza poporului asediat etc.
Plec de la emisiune şi deschid volumul lui Larry Watts „Fereşte-mă doamne de prieteni…” care tratează chestiunea României asediată de aşa zişii parteneri din lagărul sovietic. Şi caut subcapitolul referitor la pregătirile sovietice de invadare a României din 1968. Iar acolo găsesc aşa la paginile 365-368:
- În anul 1968 România a fost informată de mai multe ori printr-un ofiţer polonez de pregătirile făcute de Pactul de la Varşovia pentru invadarea României şi Cehoslovaciei;
- Pe 29 martie 1968, şeful comuniştilor bulgari Todor Jivkov zicea aşa în faţa Comitetului Central de la Sofia: „Suntem obligaţi să luăm măsuri pentru introducerea ordinii în Cehoslovacia, ca şi în România”
- În iulie 1968 Brejnev zicea aşa în faţa CC al PCUS: „Conducerea României joacă un joc dubios, ca să ne exprimăm cu blândeţe. Bucureştiul îşi arată simpatia faţă de conducerea Partidului Comunist Cehoslovac”
Nu sunt chiar un plan pentru invazie cele trei documente de mai sus – dar greu de crezut că sovieticii nu s-au gândit serios la invadarea României în 1968. Până la urmă vor ieşi şi documentele din arhivă. Atunci de ce merg dr. şi drd. pe teza „mitului invaziei”?
Lasă un răspuns