Discuția despre sclavia medievală a țiganilor este atât de politizată încât se ajunge la articole aberante, precum cel de aici. În esență, ignorând istoria, se spune că problemele actuale ale țiganilor se datorează celor aproape cinci secole de robie în țările române.
Cu un minim de cunoștințe istorice se poate ridica întrebarea: de ce țiganii din Transilvania – care nu au fost supuși regimului de sclavie – se găsesc în aceeași situație cu țiganii foști sclavi din Țara Românească și Moldova? Până la urmă o ipoteză trebuie să fie valabilă pentru toate situațiile, altminteri trebuie amendată.
M-a uimit în articolul indicat mai sus definiția pentru ”trauma istorică”, care include ”modificări genetice/ epigenetice” – o linie destul de periculoasă, câtă vreme susține că situațiile istorice de durată lungă pot duce la modificări genetice. Chestia asta ar trebui să fie valabilă în toate situațiile și atunci nu facem decât să ne întoarcem la discuția ”Übermensch/ Untermensch” – ceea ce nu cred că își dorește cu adevărat cineva.
”Majoritarii” sunt taxați pentru că resping ”trauma istorică” drept cauză a situației actuale a țiganilor și avem și o sumă de recomandări. Pe de o parte reparațiile în prezent pentru faptele petrecute cu sute de ani în urmă, pe de alta asumarea vinei pentru aceleași fapte din vechime. Oricum, pentru mine rămâne întrebarea: dacă au fost afectați până la nivel genetic de sutele de ani de robie, mai pot fi ”reparați” țiganii?
Robia țiganilor a fost un fenomen istoric ce nu poate fi negat. Însă el trebuie văzut din perspectivă istorică. De exemplu ar trebui comparată legislația românească privind robia țiganilor de la mijlocul secolului al XVII lea (pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu) cu legislațiile destinate sclavilor din Franța și Marea Britanie (Code noir din 1685 sau Codul sclaviei din Barbados din 1661). Robia țiganilor din țările române nu poate fi nici pe departe comparată cu regimul sclaviei din Lumea Nouă.
În același timp se poate ridica o altă chestiune: regimul iobăgiei în care s-au găsit sute de ani majoritatea românilor. De la cine ar trebui solicitate compensații în acest caz?
Lasă un răspuns