USR a reîncălzit ciorba cu combaterea comunismului, că e campanie electorală, nu de altceva, așa că trec de noi niște emoții vechi. Dar să recapitulăm puțin.
Dacă în 1989 ar fi fost revoluție în România atunci activiștii de partid ar fi trebuit spânzurați de stâlpi prin toate orașele. Doar că nu a fost revoluție, a fost o lovitură de stat dată de activiștii din eșalonul al doilea al PCR, împreună cu câțiva generali și sub îndrumarea unor vechi internaționaliști supărați pe Ceaușescu că îi scosese din funcții. Revoluție anti-comunistă a fost în Ungaria în 1956, când comuniștii au fost scoși din sediile de partid și împușcați în stradă. În România anului 1989 ”revoluția anti-comunistă” a fost făcută de comuniști.
Iar foștii membri de partid și-au conservat puterea și influența, aceiași oameni au rămas la putere. În ultimii 30 de ani s-a reușit transferul către generația a doua, copii și nepoții celor care au fost la putere înainte de 1989, deveniți noii îmbogățiți ai României. Nu prea mai este nimic de făcut, joaca asta de-a combaterea comunismului s-a terminat.
În 1950 sociologul Anton Golopenția a fost arestat de comuniști fără un motiv clar. În hârtiile lui a fost găsit un mic eseu, scris în 1949, în care prevedea dispariția regimurilor comuniste din Europa în jurul anului 2000. Golopenția a prevăzut și apariția Uniunii Europene, și pacea americană întinsă peste tot etc. Pentru ca România să aibă o șansă în lumea de după căderea regimurilor comuniste Golopenția credea că va fi nevoie de o de-comunizare după modelul de-nazificării din Germania, o îndepărtare din toate structurile de putere a foștilor comuniști, fără pedepse, doar să li se interzică participarea la viața politică. Pentru eseul ăsta Golopenția a murit în închisoare fără să fie condamnat. Comuniștilor le era greu să trimită la tribunal un dosar în care acuzația să fie o previziune a dispariției regimului comunist.
De-comunizarea nu a mai avut loc în România din 1989 încoace din simplul motiv că nu era să dea Iliescu o lege prin care să se scoată de la putere, pe el și pe toți prietenii lui. Acum e prea târziu pentru o astfel de lege, deja suntem la a doua generație de comuniști post-comuniști.
Și acum să revenim la chestia practică din zilele noastre. USR propune pedepsirea celor care afișează simboluri comuniste – jurisprudența CEDO sancționează statele care își pedepsesc cetățenii pentru așa ceva. Discuția asta s-a mai purtat de nenumărate ori în trecut. Lustrația – îndepărtarea foștilor comuniști din politică – ar fi avut sens la începutul anilor 90. Acum orice discuție de genul acesta este absolut inutilă.
Lasă un răspuns