Fac furori ştirile că un picat la bacalaureatul din 2011 s-a împuşcat în cap şi un altul a sărit de la etaj de teamă că s-ar putea să pice examenul. Situaţii foarte triste. Dumnezeu să-l ierte pe primul şi să-l ajute pe cel de-al doilea.
Ştirile acestea mi-au amintit de o expoziţie de prin 1998 sau 1999 de la Muzeul de Istorie al Bucureştiului. Erau adunate acolo exponate din colecţia medicului legist Mina Minovici, din prima jumătate a secolului al XX lea. Cranii de tâlhari şi haiduci celebri, arme cu care s-au comis crime, tot felul de chestii. Şi multe, foarte multe ştreanguri de sinucigaşi însoţite de bilete de adio. Sinistră colecţie. Majoritatea bileţelelor de adio ale sinucigaşilor enunţau două motive: dezamăgirea în dragoste şi nepromovarea examenului de bacalaureat. Nimic nou în România…
Apoi mi-am amintit de bacalaureatul interbelic descris de Grigore Bejenaru în Cişmigiu & Co. De bacalaureatul interbelic descris de Jeni Acterian în Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit. Şi de multe alte descrieri de bacalaureate interbelice. De imagini cu câte 10-12 promovaţi ai unui liceu românesc interbelic. Nu toată lumea poate promova examenul de bacalaureat. Nu toţi pot ajunge medici.
Lasă un răspuns