Despre Panait Istrati nu se ştiu foarte multe, nu am auzit să existe o biografie a sa cât de cât completă. Anii trecuţi Stelian Tănase ne promitea că va publica integral dosarul de la Siguranţă al lui Panait Istrati, însă evenimentul editorial nu a mai avut loc (mă îndoiesc că ar fi adus cine ştie ce dezvăluiri, dacă este să mă iau după volumele de documente ale Siguranţei despre avantgardişti şi Cristian Rakovski, publicate tot de Stelian Tănase). Fără îndoială, Panait Istrati a avut un dosar voluminos la Siguranţă dată fiind calitatea lui de susţinător al comunismului în România interbelică. Pe lângă romanele lui cu tentă socială (conform comandamentelor Kominternului) Panait Istrati se mai ocupa şi cu înjurarea permanentă a României prin presa franceză. Nimic nou, vedem fenomene de acest gen şi în prezent.
Doar că evoluţia lui Panait Istrati este cât se poate de interesantă. După ce a vizitat Uniunea Sovietică în 1929, Panait Istrati a publicat în anul 1930 Spovedania unui învins, volum în care denunţa atrocităţile tinerei Uniuni Sovietice. Brusc, din vedeta balcanică a kominterniştilor, Panait Istrati a devenit un ciumat nefrecventabil. Au început char să plouă asupra lui acuzaţii de fascism. Prin 1934-1935, chiar înainte de moarte, Panait Istrati ajunsese să semneze articole în Cruciada Românismului, revista disidenţei legionare conduse de Mihai Stelescu (după cum scrie Nichifor Crainic în Zile albe – zile negre). Mihai Stelescu a fost exclus din Legiunea Arhanghelului Mihail în septembrie 1934, fiind acuzat că a pus la cale otrăvirea lui Corneliu Zelea Codreanu. După această excludere a încercat să rămână în atenţia publică înfiinţând revista Cruciada Românismului, specializată în atacarea Legiunii Arhanghelului Mihail şi a lui Corneliu Zelea Codreanu. Mihai Stelescu a fost asasinat pe 16 iulie 1936 de o echipă de legionari care i-au sfârtecat cadavrul cu topoarele.
N.D. Stănescu, analist în Serviciul Secret de Informaţii, susţine că revista Cruciada Românismului era finanţată de Nicolae Malaxa (industriaş apropiat al camarilei regelui Carol al II lea). Lucrările istorice susţin că Stelescu şi revista lui au fost sprijinite de Siguranţă în încercarea de a sparge Legiunea. Dar cum de a ajuns Panait Istrai să fie implicat în această amestecătură şi să semneze articole într-o revistă naţionalistă sponsorizată de camarila regală şi serviciile de informaţii? Nu cred că dosarul de Siguranţă al lui Panait Istrati ar putea oferi prea multe lămuriri. În orice caz, trebuie găsită pe undeva colecţia revistei Cruciada Românismului şi verificat dacă afirmaţia lui Nichifor Crainic cu privire la articolele lui Panait Istrati se confirmă.
Lasă un răspuns